Efecte terapeutice ale propolisului în diferite afectiuni

Propolisul este marea speranta a farmaciei moderne, care are drept obiectiv prepararea de principii active suta la suta compatibile cu sistemul de aparare si protectie al organismului uman. Este speranta de a produce medicamente cu adevarat performante în tratarea cancerului în general. Cercetatorii care studiaza albinele au constatat ca stupul este habitatul cel mai steril datorita propolisului.
Remedii naturiste pe baza de propolis si aplicarea acestora în tratamentele afectiunilor sunt cunoscute si folosite de peste 5.000 de ani. Cu toate acestea, natura lui este si astazi învaluita în mister. Pâna în prezent se cunosc cca 20 de actiuni farmacologice si peste 200 de substante active. Propolisul este o substanta cleioasa, puternic aromata, de diferite culori. Are rolul de a apara viata coloniei sub raport fizic, chimic si biologic. Este folosit împotriva daunatorilor: microbi, mucegaiuri, fungi sau insecte si animale mici (soareci de ex.), care sunt omorâte de catre albine si apoi mumificate într-un învelis de propolis.
Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules, digestie si secretie al albinelor, din aceeasi categorie cu mierea si polenul. Este cules de pe cel putin 20 de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop si de arin, de pe frunzele, mugurii si scoarta coniferelor si a plopilor, a salicaceelor (salcii) si a prunilor. Materiile rasinoase astfel culese sunt amestecate de albine cu secretii salivare si ceara.
În conditii obisnuite, actiunea farmacologica a propolisului, scade rapid odata scos din stup si mai lent dupa primele 2-3 ore, pentru ca, în functie de conditiile de pastrare, activitatea utila sa dispara dupa 1-3 ani.
În tara noastra, propolisul se comercializeaza sub forma bruta, în piete sau în magazinele specializate. Mentionam ca exista sortimente deosebit de valoroase, cum ar fi propolisul de delta, cel de conifere, de lunca, etc.
Propolisul se prezinta ca o masa lipicioasa de culoare variabila între verde, maro ?i negru, având miros aromat de rasini si balsamuri. Punctul de topire este situat între 70 - 120 °C. La temperatura de 37 °C se înmoaie, iar la temperaturi scazute este casant.
Propolisul este compus din:
- rasini vegetale si balsam de diferite compozitii (55%). Balsamurile sunt substante naturale lichide sau semi-lichide obtinute din scoarta unor arbori;
- ceara (7-35%), care este de natura vegetala;
- uleiuri eterice(10%) denumite si volatile, esentiale, sunt substante ce confera propolisului arome specifice;
- polen (5%);
- acizi grasi (4-20%);
- flavonoide si secretii ale glandelor salivare ale albinelor, fermenti, aminoacizi;
- derivatii flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ);
- substante antibiotice;
- aminoacizi liberi: prolina si arginina;
- vitamine: A, B, E, PP;
- microelemente: siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu, zinc, mangan.
Constituientii farmacologici activi din propolis se gasesc în fractiunile solubile în solventi organici (cel mai folosit este alcoolul etilic). Cei mai importanti constituienti sunt flavonoizii în care intra flavonele, flavonolii si flavononele, compusii fenolici si aromatici.

Precautii terapeutice:
Interzis a se consuma de persoane alergice. Apar pareze temporare
Datorita compozitiei sale complexa, necunoscuta în mare parte, exista posibilitatea ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice, ca urmare unor culesuri în zone poluate sau contaminate cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide si cu alte impuritati fizice sau chimice care îl pot face nociv, sau chiar sa genereze actiuni adverse. Din aceasta cauza recomandam o testate prealabila a sortimentului care urmeaza sa fie folosit în aplicarea în scop medical.
În caz de intoleranta, va recomandam utilizarea mugurilor de plop si a tincturii de muguri de plop. Sunt un bun înlocuitori si sunt bine tolerati de persoanele alergice la propolis si preparate.


Preparate pe baza de propolis:
Aerosoli cu propolis
Se folosesc 15-20picaturi de solutie alcoolica(tinctura) de propolis diluata cu apa distilata în proportie de 1/1. Se fac 2 sedinte pe zi a cîte 5 minute fiecare pe o durata de 15-20 de zile.
Tinctura de propolis
Tinctura de propolis este un extract alcoolic care contine 30%(15%) propolis.
Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului este tinctura de propolis.
Tinctura de propolis se obtine prin introducerea propolisului fin maruntit în alcool de 85-95* Cel mai recomandat este alcoolul de secara. Pentru ca propolisul sa poata fi usor maruntit, trebuie tinut în congelator.
Din 200ml alcool de 90*si 60gr(30gr) propolis, se face o solutie alcoolica de 30 %(15%) Se pastreaza la întuneric timp de 7-10 zile, perioada în care timp se agita din când în când.Se observa ca extractul alcoolic are o culoare închisa maro-rosiatica, iar pe fundul vasului sau depus particulele de propolis si ceara nedizolvate. Se filtreaza de doua ori printr-un pachet alcatuit din doua tifoane cu vata la mijloc. În urma filtrarii rezulta rezulta un lichid clar de culoare maro sau rosiatica. Se pastreaza în sticle închise ermetic, de culoare închisa.
Tinctura se administrează cel mai bine pe zahăr, pâine sau cu miere. Uneori administrat cu apa sau direct în gura, anumiti constituienti ai tincturii este posibil să precipite. Înainte de administrare faceţi un test.
Tinctura se administreaza dimineata, 10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti. Timp de o jumatate de ora nu se mai manânca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, înainte de culcare, se ia din nou, in aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament se administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pâna încep sa se vada efectele tratamentului, si bineînteles, in functie de recomandarile medicului. Tinctura se administrează cel mai bine în amestec cu miere, pe zahăr sau pâine. Apa poate precipita unii componenţi ai propolisului
Tinctura în cosmetica: daca tinctura se picura pe o farfurie si se lasa sa se evapore alcoolul, se poate obtine pasta de propolis, care, amestecata cu alte ingrediente poate fi folosita cu succes in uz cosmetic.
Extractul apos
Propolisul se diluează în apă în cantităţi. Trebuie măcinat foarte fin şi amestecat cu apă în raportul 1:10. Se consumă după 10 ore.
Extractul moale de propolis se obţine din tinctura de propolis pusă într-un vas larg, lăsând să se evapore alcoolul.
Extract uleios de propolis
Se prepara, din 10 g propolis combinate cu 200 g ulei de masline sau 100 g unt. Amestecul se încalzeste usor pe baie de abur, timp de 90-120 minute, la 50 grade, amestecând continuu. Apoi se filtreaza si se pastreaza la loc întunecos si racoros.
Unguentul de propolis
Într-o cescuta (50 ml) de untura încinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctura de propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca încontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca în continuare pâna când se întareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).
Pudra de propolis. Propolisul la temperatura camerei are consistenţa plastilinei. Pentru a-l putea măcina fin (cu o râşniţă), el trebuie răcit, ca să devină sticlos, casant. Pudra astfel obţinută se păstrează în vase de culoare închisă, într-un loc întunecos şi răcoros (dacă ajunge la căldură devine iarăşi compact, gumos).
Apa de propolis
Asa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie obtinuta din cinci lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simpla nu poate fi folosita, deoarece are o actiune prea dura asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta în proportiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor si a cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare spalare pe dinti), precum si în tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita).
Mierea propolizata
Se obtine prin combinarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Este un produs recomandat copiilor, carora li se va administra jumatate de lingura de 3 ori pe zi, pentru întarirea sistemului imunitar, pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale.
Aceste forme de preparare a propolisului, pot fi folosite ca bază pentru produsele: spray, inhalaţii, alifii, creme etc.

Tratament profilactic si de întretinere.
Se administreaza dimineata:
10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti, diluate în putina apa ori puse pe putin zahar sau pe o bucata de pâine dupa care, timp de o jumatate de ora nu se mai manânca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, înainte de culcare, se ia din nou, în aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament de administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pâna încep sa se vada efectele tratamentului, si bineînteles, în functie de recomandarile medicului.

Afectiuni si tratamente cu propolis:
Propolisul nu da efecte secundare. Se poate folosi în general acolo unde medicamentele preparate din plante sau din alte materiale sintetice nu au dat rezultate.
Nu se recomanda persoanelor alergice. Pentru a depista daca sunteti alergic la propolis, luati înainte de începerea tratamentului o cantitate de 3 -5 g seara, înainte de culcare. Se continua testul si dimineata cu 20 picaturi de tinctura pe stomacul gol.
Afectiuni infecto-contagioase: gripa(în faza incipienta), febra tifoida, meningite etc. Se utilizeaza solutie alcoolica 20-30%, câte 30 de picaturi de 3 ori înainte de masa.
Afectiuni O.R.L.: amigdalite, laringite, traheite, sinuzite, otite, rinite etc, prin tamponare cu unguent în nas, spray, gargara, aerosoli din solutie alcoolica 5% sau mai direct se mesteca 5-20 g propolis pe zi.
În oftalmologie: în conjunctivite. Se utilizeaza solutie de propolis 5 -10% în apa calda. Se pun 3 -5 picaturi de filtrat de culoare galbuie bruna în fiecare ochi. Usturimea este suportabila.
Afectiuni respiratorii: traheite, bronsite, tuberculoza. Tratament sub forma de aerosoli 10% solutie apoasa sau tinctura 20% de 3 ori pe zi, câte 30 de picaturi si de doua ori pe saptamâna inhalatii. Rezultate foarte bune în aceste afectiuni s-au obtinut folosind miere propolizata (miere în amestec de 3/1 cu tinctura de propolis). Se va lua dupa masa câte o lingura din amestec de câte ori va fi nevoie.
Afectiuni ale aparatului circulator: hipertensiune si arteroscleroza, sub forma de tinctura 30%, câte 30 de picaturi dimineata pe nemâncate pâna la vindecare.
Afectiuni digestive si intestinale: gastroduodenal, enterite si colite, câte 40 picaturi de tinctura 30% dimineata pe nemâncate; în dureri de stomac si boli virotice ale stomacului câte 30 de picaturi în 100 ml apa sau lapte dimineata, în parazitozele intestinale, câte 10 picaturi, de 2 ori pe zi, înaintea meselor principale.
Afectiuni ale ficatului: câte 40 picaturi, de doua ori pe zi, în 100 ml apa sau lapte, înaintea meselor cu o ora;
Afectiuni urologice si de prostata: rinichi, cai urinare, vezica urinara, prostata. Tratamentul se face cu câte 40 de picaturi, de 2 ori pe zi, în 100 ml apa calda, înainte de mese cu o ora, sau se sug 5-10 g propolis pe zi timp de 30 de zile sau 1-2 supozitoare de propolis pe zi (3-5 g propolis pentru un supozitor)
Afectiuni ginecologice: vaginite si metrite ulceroase. Se aplica prin tamponare o data pe zi solutia alcoolica 3-15%.
Afectiuni dermatologice: pomada 30% de doua ori pe zi, timp de 2 6 zile, în eritrodermia descuamativa si eritem seboreic se aplica pomada cu 20% propolis. În eczeme, neurodermite, ulcer varicos, fisuri anale, hemoroizi, arsuri si degeraturi, se foloseste solutia alcoolica sau unguent cu 20% propolis.
Pentru combaterea bataturilor si negilor, se aplica în pansament timp de mai multe zile o bucata de propolis topit.
Cancer: numeroase studii si experimente efectuate în diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din întreaga lume au dat rezultate foarte bune în ceea ce priveste folosirea extractelor alcoolice de propolis, folosite atât intern cât si extern. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celulele canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice.
În cancerul mamar si al organelor interne se foloseste supt sau mestecat 5 -10 g pe zi sau sub forma de tinctura 20 -30% câte 30 de picaturi, înainte de mese, timp îndelungat. În cancerul de piele se foloseste alifie de concentratie 20% propolis.


Indicatii generale de utilizare a tincturii de propolis:
Uz intern:
.
1. Adjuvant în febra tifoida, meningita (adjuvant), boli infectioase însotite de febra: se ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi
2. Adjuvant în hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis în miere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni.
3. Astmul infectios si abcesul pulmonar: se utilizeaza tinctura de propolis 30%, din care se iau 15-30 de picaturi de 3 ori pe zi, înainte de masa pe pâine uscata, într-o cura care dureaza pâna la vindecare. În astmul bronsic se recomanda sedinte de aerosoli cu tinctura de propolis 7-8%(a se vedea prepararea tincturii si se vor modifica cantitatile si proportiile pentru concentratia respectiva). Se fac 2 sedinte cu o durata de 5 minute, într-o cura de 15-30 de zile
4. Cardiopatia ischiemica si anghina pectorala, cu aritmii si insuficienta cardiaca: se recomanda tinctura de propolis 30%, câte 10 picaturi de 2-3 ori pe zi dupa masa, timp de 15 zile pe luna.
4. Emfizemul pulmonar, pneumonie, silicoza, tuberculoza pulmonara si extrapulmonara: Se foloseste tinctura de propolis 20% din ca se iau 30 picaturi de 3 ori pe zi. Se fac inhalatii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcâm si macerat de usturoi(125g catei tocati în125 ml alcool de 90 grade si macerati timp de 10-15 zile
3. Enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv în ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de propolis într-o lingurita de miere sau pe o bucatica de pâine, de 3-4 ori pe zi
4. Guturai, gripa în faza incipienta, dureri de gât (traheita, faringita), bronsita cronica, tuse uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec format din jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere
.5. Hipertensiune, ateroscleroza cu reducerea colesterolului rau din sânge: se combina în proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de usturoi (allium sativum). Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare sau cu miere.
6. Infectii cu protozoarul Giardia lambria: se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de pâine de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Tratamentul dureaza o saptamâna si se poate relua la nevoie.
7. Nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare în general: se ia 1 lingurita de tinctura de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7 zile.
8. Prostatita, adjuvant în adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la nevoie.
9. Tulburari de menopauza: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20 de picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la prânz si seara.
10. Ulcer: La gastrite hiperacide si ulcere(gastric si duodenal), se pun 30 picaturi de tinctura de propolis 20% pe o felie de pâine alba si uscata. Se mesteca bine si se înghite pe stomacul gol. Se administreaza de 4 ori pe zi. Acest tratament are efecte cicatrizante si de reglare a secretiei sucurilor acide(din acest motiv nu se consuma fara pâine).

Uz extern:
1. Amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa în vârful unei mici baghete se înmoaie bine în tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv tinctura direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide.
2. Cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant): se înmoaie un tampon de vata în tinctura de propolis, dupa care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lasând preparatul sa scalde locul si sa se întareasca de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvânte la aer. (a se vedea si combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care este extrem de activ si în cancerul de piele si în tumorile exteriorizate).
3. Rani deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica întocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii. În cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool.
În arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau unguent de propolis si tataneasa. În arsurile grave se aplica tinctura de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecatoare sunt uimitoare.
4. Eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata în asa fel încât zona afectata sa fie cât mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel cât mai mult în profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvânte vreme de o jumatate de ora. În cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tataneasa (symphytum officinali) sau galbenele (calendula officinalis).
5. Cosuri, acnee, furuncule, abcese, alunite, negi: se combina în proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca. Se aplica acest remediu întocmai ca si la cancerul de piele Administrare interna: se ia de regula 1 lingurita de tinctura diluata într-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi.
6. Herpes cu diferite localizari: se aplica pe locul afectat tinctura de propolis prin picurarea directa cu o pipeta, si nu prin stergerea cu un tampon de vata (deoarece propolisul tinde sa precipite mai rapid pe tampon), pâna se creeaza o mica crusta pe suprafata tratata. Se repeta procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidiva se înjumatateste - asa suna concluziile unui studiu suedez efectuat în 1995.

Afecţiuni şi tratamente cu propolis

Gripa, guturaiul - un studiu realizat de catre un cercetator german, A. Scheller, a aratat ca la pacientii care iau 50 de picaturi de tinctura de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infectie cu virusul gripal scade cu pâna la 40%. De asemenea, la majoritatea pacientilor tratati astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, fata de 6-7 zile la lotul martor.

Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - se ia de patru ori pe zi câte o lingura de miere propolizata, în cure de 3 saptamâni. Propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând tesuturile lezate de catre acestea, favorizând eliminarea secretiilor în exces de pe caile respiratorii.

Gastrita si ulcerul - afectiuni specifice primaverii care se previn si se trateaza cu propolis. Se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis pe o felie de pâine alba uscata se amesteca bine si se înghite pe stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra peretilor gastrici, regleaza cantitatea de sucuri acide secretate. Retineti, însa, ca daca nu se administreaza pe o cantitate suficient de mare de pâine uscata, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care îl contine, gastrita.

Colita de fermentatie si de putrefactie - se pun 50 de picaturi de tinctura de propolis într-o lingura de miere si se înghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, înainte de masa. Vindecarea apare în maximum 5 saptamâni. La persoanele cu colita de fermentatie pe care mierea de albine o agraveaza, se va lua aceeasi cantitate de tinctura de propolis pe pâine uscata. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu acest tratament pe 45 de pacienti suferind de colita, observând dupa o luna la 43 dintre ei reactii pozitive. În general, dupa maximum 20 de zile, durerea si celelalte simptome deranjante au disparut, tratamentul fiind continuat doar pentru consolidarea efectului.

Astenia - anumite substante numite flavonoide din compozitia propolisului au efecte exceptionale în tratarea asteniei de primavara. Ele au efecte tonice nervoase, împiedica degradarea unor vitamine esentiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relanseaza activitatea hormonala. Contra asteniei de primavara se face o cura de trei saptamâni cu miere propolizata, timp în care se iau 6 lingurite din acest preparat pe zi.

Caderile imunitare - studii facute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenta faptul ca propolisul activeaza foarte puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis (adica tinctura) administrat sistematic mareste productia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai "agresive", ceea ce determina o mult mai mare rezistenta la infectiile cu orice tip de germen. Pentru cresterea imunitatii se face o cura de 3 saptamâni, timp în care se iau câte 30-40 de picaturi de tinctura de propolis, de 4 ori pe zi.

Hipertensiunea si tulburarile de ritm cardiac - cercetarile facute în spitalul de cardiologie din Jiangsu, China, au pus în evidenta ca administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picaturi de tinctura) zilnic conduce la scaderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului cardiac, la scaderea cantitatii de colesterol din sânge. De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticitatii vaselor de sânge.

Agent analgezic - Cercetatorii de la Universitatea Santa Catarina din Brazilia au realizat un studiu care evidentiaza eficacitatea propolisului ca agent analgezic, în tratamentul unor afectiuni ca astmul bronsic, al bronsitei si al virozelor respiratorii.
Pentru tratamentul acestui tip de afectiuni se foloseste o solutie de propolis 5% în alcool, care stimuleaza procesul de regenerare tisulara în cazul de infectare a leziunilor. Solutia alcoolica de propolis 5% poate fi utilizata si în tratamente sub forma de aerosoli. Pentru aceasta se fac inhalatii în care propolisul este dizolvat în proportii de 1:2 în lapte fiert. Se recomanda ca pacientul sa ramâna în repaus circa 25 de minute dupa fiecare sedinta de aerosoli. Aerosolizarea se poate face fie prin inhalatiile simple, fie prin utilizarea unui aparat electric de aerosolizare. Un astfel de tratament dureaza circa 25 de sedinte, iar daca este necesar el poate fi repetat la fiecare trei luni.

În ajutorul astmaticilor - Utilizat ca supliment nutritional, propolisul poate deveni un pretios adjuvant în tratamentul pacientilor astmatici. Sub forma de solutii apoase, acesta a fost aplicat zilnic, timp de doua luni, în tratamentul unor forme moderate de astm bronsic. Studiile efectuate în Egipt cu astfel de extracte au demonstrat ca pacientii carora le-a fost administrat au prezentat o incidenta mai scazuta a crizelor de astm, pe fondul ameliorarii functiei ventilatorii.

Afectiuni canceroase - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât promitatoare, cu extracte de propolis, folosite atât intern cât si extern, s-au facut în diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. Un studiu facut în Iugoslavia mai pune în evidenta ca administrarea sistematica a propolisului înlatura o buna parte a efectelor nefaste ale aplicarii radioterapiei în cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plagile canceroase.

Giardia - infectia cu protozoarul Giardia lambria cedeaza la un tratament de 30 de zile facut cu tinctura de propolis. Se iau 50 de picaturi pe o bucatica de pâine, de patru ori pe zi, înainte de masa.

Tuberculoza - un studiu facut într-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I. Rodionova pe 135 de pacienti cu tuberculoza a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni, câte 7-10 ml de tinctura pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25% dintre pacienti s-a constatat remisia completa a bolii, iar la ceilalti - cu exceptia a 12 pacienti -, îmbunatatiri substantiale ale starii de sanatate. Toti cei 12 pacienti care nu au raspuns la acest tratament sufereau de tuberculoza renala.

Ulceratii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienti cu ulcere de gamba, cu vârste între 23 si 98 de ani, au fost tratati cu tinctura de propolis si unguent. S-au facut aplicatii zilnice cu tinctura pe zona ulcerata si tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata tratamentului a fost între 4 si 12 saptamâni. La final, 19 din cei 64 de pacienti nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alti 39 de pacienti erau într-o conditie mult îmbunatatita.


REACTII ALERGICE - Doctor biochimist Cristina Mateescu avertizeaza ca, în ultimii ani, în ciuda largii utilizari datorate proprietatilor terapeutice, exista rapoarte privind aparitia de alergii la unele persoane cu sensibilitate cunoscuta (alergii la polen, de exemplu). Pacientii cu astm bronsic pot avea o serie de crize de dispnee în cursul inhalarii propolisului. Ca regula generala, persoanele hipersensibile la albine si la întepaturile acestora prezinta reactii alergice la propolis. La fel se întâmpla si cu persoanele care sufera de afectiuni cronice: astm bronsic, eczema etc. Nu se stie înca daca alergia apare din cauza propolisului sau din cauza reziduurilor proteice lasate de albine în propolis (chiar venin de albine). Oricare ar fi însa cauza hipersensibilitatii, utilizarea propolisului în scopuri medicale trebuie sa se faca cu multa grija, mai ales la concentratii de peste 30%-40%. La primele semne de alergie la propolis, trebuie consultat imediat un specialist.

Acţiunile şi efectele preparatelor din propolis
în terapeutica umană

Efectele preparatelor din propolis în terapeutica umană
Actiunea terapeutică ale propolisului:
Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate în substante active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.
Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare, actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mâncarimea de piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.

Actiunea antimicrobiana si antifungica:
Are o buna actiune antibacteriana (mai ales asupra bacteriilor Gram-pozitive), antifungica (în special asupra fungilor responsabili da aparitia infectiilor superficiale ale pielii) si antiinflamatoare (fata de unele inflamatii acute si cronice) au fost observate în urma a numeroase studii clinice si de laborator: Mai jos redăm principalele microorganisme asupra carora propolisul are o actiune importanta:
Organisme Gram-pozitive
Staphylococcus aureus
- comun în infecţiile localizate producătoare de puroi
Streptococcus pyogenes
- infecţii ale gâtului
Streptococcus viridans
- flora normală a tractului respirator superior ce poate produce infecţii la bolnavi cu
imunodeficienţă
Streptococcus pneumoniae
- cauza comună a pneumoniilor bacteriene
Corynebacterium diphteriae
- produce difteria
Acţiunea antifungică
Microsporum canis
- viermi inelari la pisici şi câini ce se transmit la om
Microsporum gypseum
- infecţii al pielii capului şi corpului în America de Sud
Phialophora jeanselmei
- urmare injectării acest fung poate provoca moartea ţesuturilor profunde din corp
Piedraia hartae
- fung parazit la nivelul părului
Trichophyton mentagrophytes
- atacă părul, unghiile şi pielea
Trichophyton rubrum
- atacă părul unghiile şi pielea
Trichosporon cutaneum
- se găseşte în intestin, tractul respirator şi pe piele şi poate afecta pacienţii cu debilităţi, rar fatal

Acţiunea andioxidantă
Unul dintre cele mai impresionante efecte clinice ale propolisului este cel legat de acţiunea protectoare împotriva radiaţilor (în special gamma şi UV). Producerea radicalilor liberi în organismele expuse la aceste radiaţii are ca rezultat distrugerea ţesuturilor. Extractele apoase de propolis prezintă un efecte inhibitor asupra oxidării lipidelor şi deci a generării de radicali liberi şi accentuarea activităţii enzimei SOD care este cel mai important principiu activ care contribuie la protecţia celulelor faţă de radicalii de O2, distrugatori din cursul metabolismului aerob. Cea mai mare cantitate de SOD se află în partea verde a cerealelor, care se dezvoltă dupa germinarea seminţelor. Aceleaşi extracte apoase de propolis prezintă prin aceaşi activitate antioxidantă şi o bună protecţie hepatică.

Acţiunea antitoxică
Extractele apoase de propolis reprezintă excelente mijloace naturale de inhibare a xenobioticelor, prin metabolizarea lor, intoxicarea cu tetraclorură de carbon şi intoxicaţia alcolică la nivelul ficatului. Tetraclorura de carbon produce un radical foarte toxic şi foarte reactiv, implicat în peroxidarea lipidelor. Efectele propolisului în protecţia ficatului sunt accentuate de acţiunea sinergică cu polenul, prin asociere cu acesta.

Efecte ale propolisului în diabet
Extractul de propolis potenţează acţiunea hipoglicemiantă a insulinei. Acest fapt se datorează unui derivat cu magneziu al rutozidului, din componenţa propolisului - bogat în vitamina P, care prin acţiunea asupra celulelor ß din insulele lui Lagerhans, previne în mare măsură diabetul zaharat insulino-dependent.

Acţiunea antiinfecţioasă şi antimicrobiană
Extractele pe bază de propolis au o mare capacitate de a combate stările infecţioase locale şi generale. O fracţiune hidrosolubilă şi termostabilă din propolis, care este stabilă şi la liofilizare, este foarte eficientă împotriva infecţiei cu Mycobacterium tuberculosis (generatoare de TBC).
Prin asocierea propolisului cu unele antibiotice, eficacitaea şi durata de acţiune este mult mai eficientă, iar respecivele microorganisme nu dezvoltă rezistenţă la antibiotice.
Acţiunea antiinfecţioasă şi antibacteriană, la administrarea internă a propolisului se bazează pe stimularea factorilor imuni specifici şi non-specifici, având ca rezultat o creştere a rezistenţei generale a organismului.
Principalii compuşi responsabili pentru această importantă acţiune a propolisului sunt esterii acizilor fenolici cu alcooli aromatici. Când se constată absenţa unei cantităţi dozabile de ulei volatil, eficacitatea propolisului scade. De aceea o importantă condiţie de calitate a propolisului este existenţa fracţiunii volatile. Cu cât propolisul este mai aromat, cu atât este mai eficient.

Acţiunea de vindecare a rănilor
Această capacitate este rezultanta mai multor efecte diferite, dar competitive. Propolisul nu acţionează numai ca agent epitelizant, ci şi ca antiinfecţios, emolient, anestezic local şi anti edematos (datorită cerii), precum şi ca agent producător de rapidă refacere a circulaţiei sanguine la nivelul capilarelor.
Aceste efecte au fost semnalate în tratamentul diferitelor răni: arsuri induse experimental, aplicaţii post-chirurgicale, răni perianale, necrozări de ţesuturi, arsuri accidentale (chimice sau termice), plăgi atone (ulcere trofice ale membrelor inferioare).
Farmacodinarnia capacităţii de vindecare a rănilor cuprinde două etape:
- blocarea acţiunii agenţilor infecţioşi, cu începerea proceselor mucolitice şi de descuamare în zona necrozată;
- stimularea procesului de granulaţie - favorizându-se astfel reacţia naturală a organismului de activare a proceselor regenerative şi de intensificare a proliferării epiteliale.
Aceste procese sunt însoţite de o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine şi limfatice în zonele tratate cu propolis şi de o diminuare a permeabilităţii vaselor sanguine (aşa numita acţiune de tip vitamina P datorată flavonoizilor).
Denumirea de vitamina P (factor de permeabilitate) a fost aplicată anterior unui grup de flavone ce cuprinde hesperedina, eriodictina, quercetina şi rutozidul.
În ulcerele cronice de gambă, propolisul contribuie la restructurarea membranelor capilare, la producerea vaselor de neoformaţie şi la îmbunătăţirea proceselor metabolice celulare şi tisulare locale prin reducerea anorexiei tisulare, reactivarea proceselor enzimatice şi favorizarea restructurării substanţei fundamentale dezorganizate.
Aplicarea propolisului Limitează lărgirea cicatricelor şi atenuează o serie de fenomene secundare, precum înmugurirea şi formarea de eczeme.

Acţiune anestezică locală şi generală
Propolisul este unul dintre produsele care s-a dovedit a fi un foarte bun agent anestezic.
În aplicaţii locale, el prezintă o activitate de 3,5 ori mai mare decât a cocainei şi de 5,2 ori mai mare decât a procainei.

Acţiunea propolisului asupra sistemului nervos autonom (vegetativ)
În tulburările neuro-psihice (sindromul de stress, astenie, migrenă şi restabilirea echilibrului somn-veghe, scleroza multiplă, distrofie musculară progresivă, boala Parkinson, sindromul subiectiv de traumatism cranian, anorexie mentală), diferite preparate farmaceutice pe bază de propolis pot acţiona eficient.
Propolisul în extracte apoase are un puternic efect asupra sistemului nervos autonom, cu acţiune periferică asupra transmiterii influxului nervos şi vasodilataţie la nivelul reţelei sanguine.